|
Pamantul
In conceptia populara, ca si in antichitatea de pana la Aristotel, Pamantul nu este sferic, ci are forma unui disc, imbinandu-se la margini cu cerul.
In unele credinte ramase din vechime, Pamantul se sprijina pe 3 stalpi din fier, lemn sau ceara. Acesti stalpi sunt rosi de o zgripturoaica, care exista de la facerea lumii, sau, in alte variante, de Iuda Iscariotul. Asa se explica si cutremurele de pamant. Zgripturoaica se hraneste doar cu malaiul si apa de pe pamant. E vorba de malaiul care cade pe langa copaie atunci cand e cernut si de apa cu care sunt clatite galetile inainte de a fi umplute la fantana. De aceea, taranii spun ca si cele mai marunte lucruri trebuie economisite, caci risipa foloseste dusmanului.
Alte credinte arata ca Pamantul sta in apa, pe spinarea unui peste mare care, atunci cand se misca, provoaca cutremure. Taranii cred ca daca Pamantul nu ar sta pe apa, aceasta nu ar izvori din el.
Uneori, in loc de un peste, apar 2 pesti sau 2 bivoli.
Si pentru ca religia ocupa un loc central in viata taranului roman, exista si altfel de explicatii pentru cutremure. Se spune ca atunci cand Dumnezeu se uita doar cu coada ochiului, Pamantul se cutremura incet, dar daca se uita direct, Pamantul se misca puternic, pentru ca se stie pacatos si nu se poate infatisa inaintea lui Dumnezeu.
Soarele
Cultul Soarelui se intalnea inca din neolitic. Imaginea sa apare in credintele populare antropomorfizata, cu trasaturi fizice si calitati umane.
Se crede ca soarele se naste la solstitiul de iarna, cand e mic ca ziua, creste si devine mai puternic la echinoctiul de primavara (ziua e egala cu noaptea), atinge punctul culminant la solstitiul de vara (cea mai lunga zi din an), ajunge inapoi la echinochtiul de toamna si imbatraneste si moare la solstitiul de iarna (cea mai mica zi din an).
Soarele este vazut uneori ca fiind format din raze fierbinti si stralucitoare, care, prin puterea lui Dumnezeu, lumineaza si incalzesc Pamantul.
In credintele populare, Soarele e personificat de un tanar frumos, a carui fata e atat de stralucitoare incat lumineaza Pamantul. El se plimba in fiecare zi pe bolta – pana la pranz merge calare pe un bivol, pentru ca urca pe cer, pana la amiaza pe un cal, iar de la amiaza pana seara pe un leu.
Seara, dupa ce descaleca, Soarele mananca un colt de prescura si bea un pahar cu vin si apoi isi continua calatoria pe celalalt taram, pana ajunge iar la Rasarit.
Alte credinte arata ca Soarele merge tot timpul calare pe un leu, care se duce la culcare impreuna cu acesta; in timp ce dorm, ei sunt purtati spre Rasarit de niste monstri mari. Daca Soarele s-a odihnit indeajuns, atunci rasare luminos. Daca monstrii nu au lasat Soarele sa se odihneasca, acesta rasare innegurat sau nu se arata deloc din nori.
Anotimpurile se explica in conceptia populara prin faptul ca leul se plictiseste sa stea tot timpul in dreptul nostru si atunci se mai duce si prin alte locuri, chiar daca taranii il roaga sa ramana.
Foarte des, in folclor, apare formularea “Sfantul Soare”.
Luna
Noaptea, Luna ii ia locul Soarelui, iar ziua se odihneste. Ea este de obicei o fata frumoasa, sora cu Soarele. Legendele spun ca acesta a vrut sa se insoare cu sora sa, dar fiind pacat, nunta a fost impiedicata, iar de atunci Luna fuge de Soare si ei nu se intalnesc niciodata.
Fiind sora Soarelui, Luna era odata la fel de luminoasa ca el, insa Dumnezeu i-a mai luat din stralucire, ascunzand-o in apa marii pentru ca Soarele sa nu o observe.
Pentru a explica fazele lunii, taranii spun ca “Dumnezeu in fiecare luna innoieste Luna prin puterea lui, ca sa arate la oameni ca din mic poate face mare si din mare poate face mic”.
Petele din Luna ii determina pe tarani sa o asemene cu fata unui om, care ar fi Abel, primul cioban, care, dupa Biblie, a fost omorat de fratele sau Cain.
In faza de Luna Noua, taranii isi zornaie banii din punga, crezand ca asa vor avea bani toata luna.
Totusi, Luna are si semnificatii malefice. In Bucovina se considera ca Luna Noua inseamna inceputul tuturor relelor, iar daca o femeie insarcinata bea din apa in care se oglindise Luna, urmeaza sa nasca un copil lunatic.
Eclipsele
Poporul numeste eclipsele intunecimi de Soare sau de Luna. Varcolacii sunt cei care mananca Luna, generand eclipsele.
Varcolacii apar din copii nebotezati sau sunt fii unor parinti nebotezati. Se mai spune si ca varcolacii apar daca se matura gunoiul inspre Soare, la asfintit, sau daca cel care mesteca mamaliga da cu facaletul in foc.
Alte credinte afirma ca atunci cand femeile torc noaptea fara lumanare, pe firele toarse stau varcolacii, care ajung astfel la Luna sau Soare, rupand cu dintii din ele. Daca firele se rup, varcolacii isi pierd puterea.
Luna nu dispare complet in timpul eclipsei pentru ca e mai puternica decat varcolacii si daca acestia ar manca-o in intregime, s-ar sfarsi lumea. De aceea taranii fac zgomot – trag cu pusca, canta la diverse instrumente, trag clopotele, - pentru a speria varcolacii.
De asemenea, Luna e prea mare si varcolacii obosesc sa tot muste din ea sau Luna fuge si acestia n-o pot prinde.
Eclipsele de Soare se explica in general la fel ca si cele de Luna, dar se mai spune si ca, in timpul eclipsei, Luna trece repede pe langa Soare, pe care il intuneca Dumnezeu ca sa nu o vada.
Alte credinte spun ca Soarele se intuneca si isi intoarce fata de la oameni datorita pacatelor acestora.
In general se considera ca eclipsele prevestesc calamitati, razboaie, etc.
Cerul
In traditia romaneasca, cerul este locuit de Dumnezeu, ingeri si sfinti, acolo fiind si Raiul. Cerul e o bolta asezata pe apa care inconjura Pamantul, avand usi prin care ingerii aduc stiri de la oameni.
In fiecare noapte, ingerii fac slujbe in cer. Cocosii aud toaca si canta; toaca poate fi auzita si de oameni, insa doar de cei buni si credinciosi.
In noaptea de Anul Nou, de Boboteaza si de Inviere, cerul se deschide. Doar oamenii buni pot vedea acest lucru si pot cere de la Dumnezeu sa le implineasca dorintele. Tot atunci vorbesc si vitele, care pot fi auzite de aceiasi oameni.
Stelele
In fiecare seara stelele sunt aprinse de ingeri, pentru a lumina Pamantul pana dimineata. Fiecare om are steaua lui, care urmeaza sa cada atunci cand omul moare. De aceea, atunci cand pe cer apare o stea cazatoare, se spune ca a murit un om.
Alte stele, mai mari si rotunde, intra in casele oamenilor, cad pe pamant sau pe oameni. Aceste stele sunt zmeii, balaurii sau varcolacii, care umbla noaptea sa faca rele oamenilor. Aceste stele mai sunt numite si stele ratacitoare sau calatoare.
Cometele
Cometele, “stelele cu coada”, prevestesc diverse nenorociri care vor aparea in partea in care se vede cometa. Se spune ca in timpul razboiului de independenta din anii 1877-1878, pe cer a aparut o cometa, la inceput mai mica, apoi din ce in ce mai mare, disparand doar spre sfarsitul razboiului.
Calea Lactee
Calea Lactee, vizibila complet doar in noptile senine si fara luna, e numita de tarani “Troianul Cerului” sau “Calea lui Traian” sau “Drumul robilor”. Se spune ca astfel e aratat pe cer drumul pe care a venit Traian in Dacia si ca tot pe acest drum ducea robii la Roma, punandu-i in Carul Mare si Carul Mic.
In alte credinte, pe acest drum merg sufletele mortilor catre Dumnezeu.
Calea Laptelui mai e numita si Crangul Cerului.
Carul Mare si Carul Mic
Sunt numite si Urse, iar in unele regiuni Carul Mic e numit si Plugusorul sau Grapa. Taranii cred ca cele doua Care sunt totdeauna inspre nord, orientandu-se noaptea dupa acestea.
Se spune ca in Carul Mare romanii isi transportau robii din Dacia, iar in Carul Mic stateau conducatorii dacilor.
Steaua Polara are si ea diferite denumiri: Imparat, Candela Cerului, Stalpul, Stejarul sau Steaua Ciobanului, ciobanii ghidandu-se noaptea dupa ea.
| |
|
There are 2 visitors on the site, 0 registered and 2 guests.
| 
Your cart is empty
Enter the online shop
| 
Marginea Vase
7 $
5 $
Virgin Mary Icon
45 $
Traditional Mask
8.95 $
|
|
|
