|
Ceramica traditionala romaneasca se numara printre cele mai frumoase din Europa.
O ocupatie straveche
Olaritul se practica inca din vremuri stravechi, marturie stand frumoasele vase de ceramica din epoca neolitica, epoca in care pe teritoriul Romaniei s-a dezvoltat o civilizatie remarcabila.
In acest cadru se evidentiaza cultura Cucuteni (numita astfel dupa o localitate aflata la nord-vest de Iasi), pe care o cercetatoare americana o numea “unicat in Europa de acum 5000 de ani”. Vasele care apartin acestei perioade au forme rotunjite, de o mare diversitate, sunt bogat si variat pictate, motivele principale fiind spirala, meandrele, triunghiurile, colorate in rosu si conturate cu negru, pe fond alb. Pe langa vase, se realizau si figurine de cult, antropomorfe (mai ales feminine) si zoomorfe. Ceramica de Cucuteni, de foarte buna calitate, este admirata in toata lumea pentru forme si decoratii.
 Vase de ceramica s-au realizat si in cadrul culturilor Boian (cu forme mai drepte, colturoase si decor meandric, obtinut prin excizii umplute cu lut alb) si Hamangia, caracterizata prin plastica antropomorfa (celebre sunt statuetele “Ganditorul” si “Femeie odihnindu-se”, aflate astazi in Muzeul de Arheologie din Constanta). In Muntenia s-a dezvoltat cultura Gumelnita, cu vase decorate prin incizii, in care motivul dominant ramane spirala.
Prin anii 300 i.H. celtii aduc in spatiul dacic roata de olarit, motivele de origine celtica regasindu-se si astazi in ceramica romaneasca.
Cum se realizeaza vasele de ceramica
Olaritul este o munca obositoare, necesitand forta, indemanare si cunostinte deosebite, orice greseala putand avea drept consecinta distrugerea vasului; de aceea, olaritul este un mestesug rezervat in exclusivitate barbatilor, femeile ajutand eventual doar la decorat.
Barbatii scot lutul din locuri speciale, il aduc in gospodarie si il framanta cu mainile, picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn, amestecandu-l cu apa. Pasta astfel obtinuta se curata de impuritati, taindu-se in felii subtiri si se lucreaza apoi la roata.
Roata e formata din doua discuri, unul mai mic sus si unul mai mare in partea de jos, acestea fiind unite printr-un ax vertical. Pe discul de sus se punea bulgarele de pamant, iar discul de jos era miscat de olar, imprimandu-i cu piciorul o miscare circulara destul de rapida. Astfel, roata se invarteste, obtinandu-se forme circulare cu contur regulat. Formarea vasului necesita o tehnica deosebita si o viteza de lucru mare, pentru ca pasta nu trebuie sa se usuce (uneori vasul se realizeaza chiar in 40-50 de secunde).
Dupa modelare, vasele se lasa la uscat cateva zile, la umbra si apoi se ard in cuptoare speciale, dupa ce au fost in prealabil ornamentate si eventual smaltuite (la blide se smaltuieste numai partea interioara si marginile).
Ceramica neagra si ceramica rosie
In functie de modul in care este arsa, ceramica poate capata culoare neagra sau rosie.
Ceramica neagra este de origine dacica, avand o mare importanta in Dacia preromana. Pentru a se obtine aceasta, pasta este supusa unei arderi incomplete (ardere inoxidanta), prin inabusirea cuptorului intr-un anumit moment. Astfel, vasele se ard in gropi de forma unui trunchi de con cu varful in sus, adanci de pana la 1,5 m. Alaturi se sapa o groapa care comunica cu prima printr-un canal mic si in care se face focul. Vasele se pun in prima groapa. Cand acestea sunt patrunse de foc si capata o culoare rosie, se acopera cu un strat gros de lut umed, cu care se astupa si canalul de legatura dintre gropi. Arderea continua deci fara oxigen, iar vasele capata culoarea cenusie sau neagra.
Ceramica neagra se mai realizeaza si astazi in Romania, fiind cunoscuta ca “ceramica de Marginea” (localitate in jud. Suceava).
Ceramica rosie, obtinuta prin ardere in sistem oxidant, a preluat elemente de traditie romana. Pentru a se obtine, vasele se inmoaie dupa uscare intr-o substanta coloranta obtinuta din huma amestecata cu apa, aplicandu-se apoi decoratia.
Ceramica rosie, smaltuita sau nu, se intalneste in proportie de 90% pe teritoriul Romaniei.
Tehnici de decoratie
In cazul ceramicii negre, decorarea se realizeaza prin lustruire cu o piatra speciala, urmele cenusii lasate de aceasta pe peretii inca nearsi imbinandu-se cu culoarea neagra-metalica a vasului.
Ceramica rosie se poate decora utilizandu-se mai multe tehnici.
Cea mai raspandita foloseste un corn de vita avand in varf o pana de gasca. Prin corn se scurge culoarea prin pana de gasca, care se aseamana astfel cu o penita. Un decor fin se poate obtine si prin folosirea unui betisor cu cateva fire de par de porc mistret.
Un alt tip de decoratie se obtine prin zgarierea cu un varf metalic a vasului dupa inmuierea sa in substanta coloranta, aparand astfel culoarea pastei.
O alta tehnica, intalnita in special in sudul Romaniei, consta in aplicarea in relief a unor snururi, braie sau rozete de pasta.
Culori naturale
Vasele de ceramica se picteaza folosind culori obtinute natural, pe baza cunostintelor stravechi.
Rosul se obtine dintr-un pamant bogat in oxid de fier (numit ruseala), care se gaseste pe vai, la adancimi de 2-3 m. Acesta se usuca, se toaca marunt, se rasneste si se inmoaie in apa. Se obtine astfel un lichid vascos care se strecoara prin panza sau sita si rezulta o substanta lucioasa.
Negrul se obtine si el dintr-un pamant special, gasit in eroziunile de pamant dupa ploi.
Verdele se obtine din zgura produsa prin arderea in cuptor a sarmei de cupru. Zgura se cojeste, se piseaza, se macina si se amesteca cu huma.
Albul se obtine din var amestecat cu piatra alba de munte, arsa si pisata.
Galbenul este obtinut din huma de Medgidia (motiv pentru care se gaseste mai rar), amestecata cu ruseala.
Cromatica vaselor de ceramica pastreaza traditii stravechi. Ceramica rosie din sud-vestul tarii este de provenienta romana, iar galbenul, verdele si albul din diferite centre indica traditii bizantine.
Motive si simboluri
Motivele decorative sunt in principal geometrice, dar si fitomorfe, avimorfe si zoomorfe.
Cel mai vechi motiv decorativ este triunghiul, care se intalneste si la ceramica preistorica si apare sub diferite forme – dinte de lup (o serie de triunghiuri de aceeasi marime) sau ferastrau (triunghiuri dispuse alternativ sus-jos).
Spirala apare in special pe ceramica de Cucuteni si Boian, facuta de obicei din huma alba. Spirala este un motiv foarte vechi, ceramicile occidentale din aceeasi perioada si chiar cele mai tarzii, mediteraneene necunoscand-o.
Linia ondulata apare fie cu ondulatii largi, fiecare cuprinzand in interior un alt motiv decorativ, fie cu ondulatii apropiate, care nu permit intercalarea altor motive.
Dintre motivele fitomorfe, cel mai des intalnit este crenguta de brad, un motiv vechi, folosit in olaria preistorica, aparand apoi la ceramica neagra si la ceramica cu decor cromatic. Creanga de brad simbolizeaza perenitatea asociata arborelui, reprezentand pomul vietii. Se picteaza adesea si vita de vie (simbol crestin), dar si spice de grau, trifoi, ciorchini de struguri, boboci, frunze si flori, mult stilizate.
Motivele avimorfe si zoomorfe apar mai rar, apartinand traditiei bizantine. Se intalnesc porumbei, pasari si pesti (simboluri crestine). Pentru ceramica de Horezu este specific motivul cocosului.
Foarte interesante sunt motivele simbolice, legate de credinte stravechi, precrestine, asociate cultului Soarelui, care l-a inlocuit pe cel al fecunditatii in epoca bronzului. Soarele e stilizat in rozete, vartejuri, cercuri simple sau concentrice, spirale, sau chiar in imaginea antropomorfizata a astrului. Se intalnesc si panze de paianjen sau aripi de fluture.
Mesterii olari
Olarii se asezau de obicei in zone aparate de pericolul invaziilor, in regiunile deluroase sau muntoase, foarte rar la campie. O conditie necesara era si proximitatea carierelor de lut si a padurilor, de unde olarii luau lemnul pentru arderea vaselor.
Mesterii erau grupati in bresle, in centre olaresti care exista si acum. De acolo, ei porneau cu marfa inspre campie, in centrele de desfacere. Exceptie era localitatea Horezu, unde cumparatorii erau cei care veneau la olari, datorita calitatii deosebite a ceramicii.
Olaria se vindea pe bani, insa cel mai des se faceau schimburi in natura. Un vas de lut valora cat continutul lui in grau sau porumb, sau cat dublul continutului in mere sau cartofi.
 Obiceiuri legate de olarit
Multimea vaselor produse isi poate gasi o explicatie in obiceiul ca la nunta sau la inmormantare acestea sa fie sparte. Multe vase se spargeau si inaintea inceperii postului, pentru ca bucatele mancate sa nu fie puse din greseala intr-un vas vechi si sa se “spurce” cu mancare “de dulce”. Oalele se adunau in fundul curtii si se spargeau cu ciomagul, fiind apoi inlocuite cu altele noi. Pana si “prepeleacul” (par cu cateva ramuri in varful carora erau agatate oalele cu gura in jos, ca sa se scurga dupa ce au fost spalate) era distrus, pentru a nu spurca noile vase.
Varietatea obiectelor din ceramica
Vasele de ceramica cunosc o mare diversitate a formelor, motivelor decorative si culorilor. Aceastea nu difera doar in functie de zone, ci si in functie de destinatia vaselor.
Astfel, oalele pastorilor sunt mai solide si au trei picioare, pentru a putea fi puse pe focul aprins de ciobani pe camp, iar oalele folosite pentru aducerea mancarii pe camp au deasupra gurii o toarta pentru a putea fi mai usor purtate.
Din ceramica nu se realizeaza numai vase, ci si jucarii, instrumente muzicale, obiecte de uz casnic si diferite elemente arhitectonice.
Figurinele-jucarii si-au pierdut cu timpul semnificatia initiala de obiecte ritualice, transformandu-se in obiecte pur decorative. Ele reprezinta in principal figuri de oameni (in special femei) si animale, dintre care se intalnesc mai des calul, porcul (simbol al norocului), caprioara, pestele, leul, berbecul, ursul, sarpele si pasarea (cucul si cocosul apar sub forma de fluier). Daca vasele de ceramica sunt lucrate de barbati, micile obiecte sunt facute si de femei si copii, fiind modelate bucata cu bucata.
Ca instrumente muzicale, se fabrica din ceramica in primul rand fluierele si ocarinele, iar dintre micile obiecte de uz casnic solnitele, pusculitele, masinile de calcat, vasele de flori, borcanele de dulceata in forma de animale.
Tot din ceramica se fac si unele elemente arhitectonice, cum ar fi “tepele” sau “boldurile” de casa, puse pe muchia acoperisului pentru a acoperi imbinarea apelor si avand o bogata ornamentatie in relief, nelipsite fiind pasarile cu aripile desfacute.
Utilizarea obiectelor de ceramica
Mestesugul olaritului este legat in primul rand de alimentatie, dar ceramica este folosita si in scop decorativ, in constructii (de exemplu placile pentru sobe) sau in legatura cu anumite ritualuri.
Locuinta taraneasca cuprinde o varietate de vase de lut - oale, chiupuri, ulcioare, cani, strachini, blide, oale pentru tinut laptele, oale enorme in care se pregatea mancarea pentru sarbatorile religioase, vase pentru flori, cratiti, tigai, forme de cozonaci, sfesnice, statuete, fluiere, jucarii etc.
Ceramica neagra si cea rosie nesmaltuita se folosesc in scopuri utilitare, fiind intalnite in special in bucatariile taranesti, sub forma oalelor, ulcioarelor, strachinilor, borcanelor, vaselor pentru lapte etc.
Vasele smaltuite, bogat ornamentate si frumos colorate se folosesc si in scopuri practice, dar si la decorarea interiorului.
 Vasele agatate la grinda, asezate pe pereti, formeaza impreuna cu mobilierul, tesaturile si icoanele pictate un decor remarcabil al odaii taranesti. Obiceiul decorarii interiorului cu vase frumos impodobite se intalneste in toata tara, dar are cea mai mare dezvoltare in sudul Transilvaniei.
Deosebite sunt obiectele lucrate cu ocazii speciale, cum ar fi marile ulcioare de nunta, reprezentand grupuri statuare animaliere.
Ulcioarele se leaga de ritualul casatoriei si al relatiilor de rudenie. “Olurile de nanasi” produse la Vama se pastrau la grinda in casele din Tara Oasului; pe mesele din camera curata a locuintei taranesti din Oltenia se pastrau ulcioare in forma de pasare cu pui imprejur, stravechi simbol al fecunditatii.
Centre de productie
Foarte cunoscuta e ceramica de Horezu (Valcea), din sudul Carpatilor, o ceramica “de lux”, fin decorata, folosita ca ornament pentru interior.
Frumoase obiecte de ceramica se realizeaza si in Suceava, Maramures, Olt si Sibiu. | |
|
| Comments (4) | | doar aprecieri de Maria Golban pe 11-11-2007 02:46 | | Realizarea unui asemenea site, in care cei interesati sa gaseasca informatii care sa le completeze cunostintele privitoare la obarsii, nu poate decat sa trezeasca admiratie si sa ne determine a va multumi din toata inima. Recunostinta noastra si...spor la treaba! | | felicitari de elena pe 24-06-2004 12:30 | | Felicitari pentru realizari- treziti in romani interesul uitat de a pastra, colectiona sau expune obiecte traditionale. | | EXCELENT ! de ANDA pe 26-02-2004 02:36 | | este tocmai ce cautam. ... si precum spunea cineva, poate dezvotat m mult partea ref la Horezu. | | felicitari! de H. Marinescu pe 19-01-2004 06:22 | | un site excelent - poate ar trebui sa intrati in amanunte - sa zicem, la ceramica, sa vorbiti mai in amanunt despre ceramica de Horezu, Corund, etc |
|
There are 5 visitors on the site, 0 registered and 5 guests.
| |
