|
Icoanele taranesti din Romania ocupa un loc bine definit in cadrul artei europene. Avand in trecut importante semnificatii magico-religioase, si-au pastrat azi in principal valoarea decorativa.
Icoanele din biserici erau plasate in functie de modul clasic de organizare a monumentului.
Icoanele se puneau si in capele, in afara satelor, in arbori sau langa fantani.
Cele mai importante icoane din viata taranului roman sunt cele pastrate in casa acestuia. Icoanele se asezau de obicei pe peretele estic sau pe coltul format de peretii de est si sud. Uneori se asezau si pe soba, in apropierea vetrei.
Icoanele pictate pe sticla
Pictura pe sticla s-a raspandit ca mestesug popular in Transilvania si in nordul Moldovei, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVII-lea.
Icoanele ortodoxe, de traditie bizantina, pictate pe sticla, cunosc o puternica dezvoltare in Transilvania, unde le inlocuiesc repede pe cele de lemn, provenite din Muntenia, Moldova si Muntele Athos. Motivele acestei raspandiri rapide sunt reprezentate atat de limbajul simbolistic usor de receptat, dar si de faptul ca icoanele pe sticla costau mai putin decat cele de lemn.
Icoanele pictate pe sticla apar mai rar la sud de Carpati si atunci sunt preluate din Transilvania.
Icoanele transilvanene se remarca prin compozitia foarte decorativa, prin culorile stralucitoare, prin tematica si prin elementele de folclor. Desenul, in general stangaci, naiv, e realizat pe dosul sticlei, care protejeaza pictura, cu ajutorul sabloanelor facute pe hartie. Liniile de contur se traseaza cu o pensula foarte subtire cu par moale sau cu ajutorul penelor de gasca, folosindu-se mai tarziu si penite de otel. Dupa trasarea conturului sunt colorate suprafetele goale.
Regulile anatomiei sunt rar respectate, ca si cele ale perspectivei. Elementul principal e reprezentat de culori care, ramanand sub sticla, capata o stralucire ce da viata intregii scene.
Culorile erau obtinute de mesterii iconari prin diferite procedee, care dadeau o transparenta deosebita picturii. Pentru redarea nimbului se foloseau si foitele de aur. Culorile folosite sunt puternice: rosu, portocaliu, negru, albastru-inchis, argintiu, auriu. Mai rar apar movul si cafeniul.
Dupa ce se usca culoarea, icoana era unsa cu terebentina, pentru a rezista la umezeala.
Printre temele primelor icoane pe sticla se numara figura si scene din viata Maicii Domnului. Pe masura ce aria de raspandire a crescut, s-a diversificat si tematica, fiind reprezentati in special sfintii protectori: Sf. Ilie (care indeparta furtunile si trasnetele) in regiunile agricole, Sf. Haralambie (cel care a omorat ciuma), care apara taranii de boli si razboaie, Sf. Gheorghe, care apara avutul si acareturile taranilor, Sf. Ioan, protector al viilor si recoltelor, Sf. Nicolae, care aducea noroc, Sf. Stelian, protector al copiilor mici etc. Totusi, cele mai multe icoane o reprezinta pe Maica Domnului indoliata, plangand patimile lui Iisus, reprezentat intr-un colt, crucificat.
O alta tema raspandita, de origine apuseana, este cea care il arata pe Iisus cu o vita de vie ce ii rasare din trup sau scena nasterii.
Scena judecatii de apoi apare mai rar si are rolul de a-i determina pe oameni sa duca o viata curata, in acord cu principiile religiei crestine.
Sursele de inspiratie (picturile murale si icoanele din interiorul bisericilor din sate) au conferit picturii romanesti pe sticla un caracter cu totul original.
In Transilvania existau multe centre de mesteri iconari (Nicula in Muntii Apuseni, centrul din Scheii Brasovului, cel din jurul Sibiului sau cel de la nord de Gherla), care lucrau in stiluri diferite si care isi duceau creatiile dincolo de Carpati, in Moldova si Oltenia.
In casele transilvanene icoanele pe sticla reprezinta un element important de decoratie al interiorului. Ele se gaseau in numar mare (10-30 in fiecare casa) si se asezau fie pe doi dintre peretii incaperii, fie intre ferestre sau pe cuiere.
Icoanele pictate pe lemn
Cele mai vechi si mai obisnuite icoane erau cele pictate pe lemn. Realizate de mesterii populari sau iconarii din manastiri, acestea s-au intalnit mai des in Moldova si Tara Romaneasca.
Spre deosebire de icoanele pe sticla, acestea, prin faptul ca sunt pictate pe lemn, par mai discrete, lipsindu-le stralucirea data de sticla, lucru care nu le scade insa valoarea.
In cazul acestor icoane mesterul, desi folosea modele al caror chip era descris in erminii (carti ce contineau instructiuni in legatura cu pictura bisericeasca), nu copia dupa sabloane, cum se proceda la icoanele pe sticla.
Scenele se pictau pe un lemn tare, care rezista timpului. Icoanele pictate pe lemn reproduc teme folosite si in arta culta, redate insa in forme mai simple, farmecul lor constand tocmai in caracterul naiv. Principalii sfinti pictati sunt tot cei protectori, alaturi de care se intalnesc in mod obisnuit scena nasterii, Maica Domnului, Iisus.
Aceste icoane se asezau pe peretele de est al camerei de locuit si al camerei curate. Alaturi de ele se puneau uneori buchete de busuioc si deasupra se punea un stergar.
In nordul Moldovei, unde s-au facut simtite influentele transilvanene, numarul icoanelor este mai mare, cam patru-cinci intr-o camera, fiind asezate una langa alta, pe cei doi pereti din dreptul lavitelor. Tot in Moldova, cadrul se distinge prin stele pictate, amintind de unele din broderiile si picturile evului mediu romanesc. Aici apar de obicei doua personaje pictate pe o singura tablie. | |
|
There are 1 visitors on the site, 0 registered and 1 guests.
| |
