|
 Imbracamintea are in primul rand rolul de a apara corpul uman in fata intemperiilor vremii, de aceea variaza in functie de anotimp, fiind mai groasa iarna (tesaturi de lana si blana) si cat mai usoara vara (in special din canepa); insa hainele au si un rol decorativ, precum si o semnificatie sociala, diferentiindu-l pe cel care le poarta fata de ceilalti. De exemplu, hainele bune ale fetelor de maritat erau o dovada ca stiau sa coasa si sa teasa, conditie foarte importanta pentru casatorie. Unele piese vestimentare puteau indica o profesie (haina lunga din piele, purtata pe umeri, cu blana in afara, permitand scurgerea apei; gluga, folosind ca aparatoare de ploaie, dar si ca traista, in cazul ciobanilor; chimirul, o curea foarte lata, ce tinea strans abdomenul si rinichii, specifica celor care lucrau la padure) sau starea sociala (fetele umblau cu capul descoperit, iar femeile maritate cu el acoperit).
Imbracamintea indica si varsta celui care o poarta. Tineretea este marcata prin stralucire si culoare, iar pe masura trecerii anilor membrii comunitatii renunta treptat la podoabe si adopta haine mai sobre.
Unele haine au un rol ceremonial, fiind confectionate doar in anumite momente. Mireasa, ajutata de fetele din sat, trebuia sa lucreze camasa ginerelui intr-o singura noapte. Si “camasa ciumei” trebuia lucrata tot intr-o singura noapte. Aceste haine se imbraca doar cu ocazii speciale. La nunta se poarta costumul cel mai frumos decorat, confectionat de multe ori special. In Transilvania sunt locuri unde atat mireasa cat si mirele poarta sumane de lana, indiferent de anotimp. Elementul cel mai caracteristic pentru nunti este gateala de cap a miresei, purtata doar atunci.
La inmormantare, decedatul este imbracat in hainele de nunta, care sunt pastrate special pentru aceasta.
Portul barbatesc
Barbatii purtau pe cap o caciula de blana (cu doua forme principale: lunga, ascutita sau mai joasa, cu fundul plat), care se scotea doar in timpul lunilor calduroase, fiind chiar inmormantati cu ea. Palariile de pasla au fost introduse mai nou, sub influentele orasenesti.
Camasa era destul de larga si lunga pana aproape de genunchi (in special in sud). Uneori era scoasa peste pantaloni, dar putea avea in partea de jos o fusta scurta, incinsa pe mijloc.
Pantalonii se numeau itari sau cioareci, erau ingusti si se confectionau vara din in sau canepa si iarna din postav. Ei sunt uneori mai lungi decat picioarele, stand incretiti jos (Moldova), alteori lungi si cu o largime normala (Oltenia) sau sunt pana la genunchi, avand o largime mare (“gacii”, in Maramures).
Portul femeiesc
Femeile purtau pe cap diferite invelitori, dintre care se disting prin frumusetea lor maramele, foarte fine, lucrate din borangic si ornamentate.
Camasa (ia) constituie prin ornamentatie si cromatica cea mai importanta piesa de vestimentatie femeiasca. Camasile sunt intotdeauna stranse la gat, cu exceptia celor din Maramures, mai largi si nu au maneci scurte, ci se poarta eventual suflecate.
Camasile femeilor erau acoperite de la talie in jos de fota (tesatura mare, dreptunghiulara, care inconjura corpul in Moldova, partial in Muntenia si Oltenia), de catrinta (tesatura dreptunghiulara purtata in fata si in spate ca un sort, in Transilvania, Oltenia, Muntenia si sud-estul Moldovei si doar in fata in Banat) sau de opreg (un sort scurt cu franjuri, in Banat).
Principalele decoratii ale costumului femeiesc pot fi regasite in jurul gatului, pe umeri (altita), pe maneci, pe piept si pe marginea poalelor. Motivele folosite sunt in principal geometrice.
Iarna, atat femeile cat si barbatii purtau cojoace, cu sau fara maneci, care acopereau fie tot trupul, fie doar partea de sus. Incaltamintea era formata din opinci, piciorul fiind infasurat in obiele (invelitoare din benzi de tesatura de lana ce aparau piciorul).
Confectionare
Materia prima o constituie lana, inul, canepa sau bumbacul.
Culoarea de fond este in general cea alba, indicand o traditie pastrata de la daci.
Hainele din in, canepa, lana si bumbac erau lucrate in casa de femei, iar cele din piele erau facute de mesterii cojocari, folosindu-se materiile prime furnizate de principalele ocupatii – agricultura si cresterea animalelor.
Din secolul al XX-lea, tesaturile au inceput sa fie realizate de femei sarace, care se specializau, lucrand pentru bani.
Decoratii
In decorul vechi, motivele erau in principal geometrice, aparand pe alocuri si oameni, pasari sau cai.
Din secolul al XIX-lea predominante devin motivele vegetale, care impodobesc in special camasile.
Decoratiile de pe haine aveau initial semnificatii magico-religioase, avand scopul de a-i apara pe cei care le poarta de fiintele malefice, dar si de a le aduce noroc si sanatate. Unele piese metalice si-au pastrat aceste semnificatii. De exemplu, inainte de nastere femeile poarta un lant cu unelte in miniatura care urmeaza sa aduca noroc copilului si sa faca nasterea mai usoara.
Hainele pentru lucru erau mai putin ornamentate, insa se pot purta la munca si haine de sarbatoare mai uzate. | |
|
There are 1 visitors on the site, 0 registered and 1 guests.
| 
Your cart is empty
Enter the online shop
| 
Romania Tshirt
11.95 $
Wooden carved spoon
14.67 $
Traditional Mask
7.98 $
|
|
|
