|
Denumirea populara a lunii februarie, „faur” sau „faurar”, trimite cu gandul atat la fierarii care pregatesc in acest timp uneltele pentru aratul de primavara, dar si la gerul care, prin inghet, da nastere (fabrica, „faureste”) unor noi forme.
Sarbatorile care marcheaza aceasta luna sunt:
1 februarie: Trif Nebunul
2 februarie: Intampinarea Domnului (Stretenia); Martinii de iarna
10 februarie: Sf. Haralambie
11 februarie: Sf. Vlasie
24 februarie: Dragobete 
1 Februarie: Trif Nebunul (Sf. Trif / Sf. Trifon)
Ziua de 1 februarie este dedicata Sfantului Trif si este cea dintai mare sarbatoare a calendarului pomicol, viticol si agricol, motiv pentru care este celebrata in primul rand in zonele de deal si munte.
O legenda din Moldova spune ca Trif era un om caruia ii placea sa cante si sa petreaca. Intr-o zi, pe cand isi ara ogorul, a trecut pe acolo Maica Domnului, care il ducea prima data pe Iisus la biserica. Crezand ca este alta femeie, Trif a tusit dupa ea. Suparata, Maica Domnului s-a oprit si i-a spus: „Nebunule, fie azi ziua ta si maine va fi a mea!”, intorcandu-se apoi din drum.
De atunci lui Trif i se spune Trif Nebunul, iar sarbatoarea sa este cu o zi inainte de sarbatoarea Maicii Domnului.
Intr-o alta varianta a legendei, Maica Domnului il intalneste pe Trif pe drum si merg impreuna spre biserica. La un moment dat, acesta, vrand sa o ia inainte, calca pe rochia ei si o rupe, iar Fecioara, suparata, ii spune: “Du-te inainte, nebunule, du-te!”. De rusine, Trif merge inainte fara sa se mai opreasca din drum.
In versiunea bucovineana a legendei, in timp ce Maica Domnului merge cu Iisus la biserica, mai multi oameni, in frunte cu Trif, unul din cei mai importanti dregatori ai Ierusalimului pun la cale un complot pentru a-i omori copilul. Ingerul il apara insa pe Iisus si ii da lui Trif o minte de om nebun. Vazand aceasta, ceilalti se sperie si renunta la planul lor. Dupa ce lui Trif i-a trecut nebunia, a devenit sfant.
Dupa un alt tip de legenda, Trif a fost un crestin persecutat de pagani. Incercand sa scape, el s-a prefacut nebun, insa paganii au intarit si mai mult paza. Fiindu-i mila de el, Dumnezeu a deschis intr-o noapte temnita si i-a permis sa scape. Din acest motiv, oamenii cred ca Trif este un sfant si ca daca nu i-ar respecta sarbatoarea ar innebuni.
In aceasta zi nu se lucreaza, pentru ca via sa nu fie afectata de grindina si pentru ca lupii sa nu manance vitele. Oamenii sarbatoresc ziua lui Trif si de frica sa nu innebuneasca, sa nu devina saraci sau pur si simplu pentru a-i comemora patimile.
Se spune ca Trif i-a pazit pe Maria si pe Iisus de cainii Sfantului Petru, care, fiind ocupat cu pasunatul vitelor, nu era atent la acestia. Ca rasplata, Sfanta Fecioara l-a facut pe Trif stapan peste omizi, gandaci si insecte in general. Femeile lipesc cu pamant crapaturile de prin casa, inclusiv vatra sau gura cuptorului, pentru ca sa se lipeasca ochii si gura pasarilor, viermilor sau insectelor daunatoare.
Tot acum se da de pomana o strachina cu malai, pentru ca lacustele sa nu manance porumbul vara urmatoare.
Sf. Trif este vazut si ca patronul lupilor. Se spune ca un om, mergand la vanatoare, s-a suit intr-un copac si a inceput sa impuste lupi. Dupa ce i s-au terminat gloantele, a vazut un om imbracat in alb care a venit si i-a repartizat fiecarui lup ce trebuie sa manance. Ultimul a sosit un lup schiop si pentru ca nu mai ramasese nimic, Sf. Trif, caci despre el era vorba, i-a spus sa il manance pe omul care se ascunde in copac. Speriat, omul a strigat dupa ajutor. Niste oameni care lucrau in padure au venit si au alungat lupul. Sosind acasa, omul le-a poruncit fiilor sai sa ii faca o lada in care sa il poarte cu ei. Odata, mergand la targ, in fata unui pod au intalnit in cale un om fugind, care i-a rugat sa il ascunda de un lup ce il urmarea. Feciorii l-au pus in lada, alaturi de tatal lor. Dupa un timp, vazand ca nu apare nici un lup, au deschis lada, insa din ea a iesit un lup, care il mancase pe tatal lor, caci el ii fusese sortit de Sf. Trif.
In Bucovina se spune ca daca este zapada in aceasta zi, atunci vremea va deveni frumoasa, iar daca nu e zapada, atunci va ninge.
Un obicei interesant al zilei de 1 februarie poarta numele de Gurbanu Viilor. Dimineata, barbatii pornesc la vie, iar inainte de a parasi satul striga: „Hai sa mergem la Gurbanu!”. Ajunsi la vie, taie corzi din care isi fac cununi si cingatori si dezgroapa sticla ingropata inca din toamna. Apoi, in jurul unui foc aprins pe un loc mai inalt, incepe petrecerea – mananca, bea, joaca, sar peste foc si se stropesc cu vin. Cand vine seara, se intorc pe la casele lor, purtand faclii aprinse si continua petrecerea in familie.
2 Februarie: Intampinarea Domnului (Stretenia); Martinii de iarna (1-3 februarie)
In aceasta zi se sarbatoreste aducerea lui Iisus la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa nasterea sa. Pentru Intampinarea Domnului se mai foloseste si denumirea de Stretenie, un cuvant slavon. Neintelegand sensul acestui cuvant, taranii au numit astfel o femeie rea si periculoasa, cu o fire schimbatoare, care raspunde de modificarile vremii.
Se crede ca acum „se intampina iarna cu vara”. Cu alte cuvinte, un timp frumos indica o vara calduroasa si bogata, iar o vreme urata inseamna ca vara ce urmeaza va fi rece si nu va aduce recolte imbelsugate.
Martinii de iarna, in numar de trei, sunt sarbatoriti in perioada 1-3 februarie, ziua de 2 februarie fiind dedicata Martinului Mare. Acestia sunt cei care opresc lupii sa manance vitele. Tot in acest scop, gunoiul nu va fi dat afara din casa. Se spune ca nu trebuie sa se arunce carbunii in curte, pentru ca lupoaicele ii cauta si ii mananca, ei asigurandu-le fertilitatea. In Banat, oile nu sunt scoase la pasunat, iar de 1 februarie se tine post si se practica ritualuri menite sa protejeze turmele.
In aceasta zi ursul iese din vizuina in care a hibernat. Daca nu e soare si ursul nu vede umbra, se intoarce in barlog, unde mai ramane sase saptamani. Daca afara este vreme frumoasa si ursul isi poate vedea umbra, nu se mai intoarce, caci iarna a trecut.
Pomii se ung cu apa sfintita amestecata cu unt, pentru a indeparta omizile.
Luna plina din aceasta seara indica un an bogat.
10 Februarie: Sf. Haralambie (Aralampie / Aralambie, Haralam / Aralam)
Sfantul Haralambie este cel care are putere asupra ciumei, holerei si a mortii, de aceea este bine ca sarbatoarea sa fie tinuta. Icoanele il infatiseaza pe acest sfant tinand ciuma in lant.
Dupa unele legende, Sf. Haralambie ar fi fost un pastor, de aceea el protejeaza vitele.
Alte legende arata ca, spre sfarsitul vietii, Sfantul umbla prin lume si vindeca bolnavii. Tot calatorind, a ajuns in tara paganilor. Acolo, imparatul l-a chemat si l-a intrebat de unde are puterea de a tamadui oamenii. Sf. Haralambie i-a spus ca el este trimisul lui Dumnezeu. Imparatul l-a crezut vrajitor si i-a poruncit sa renunte la Dumnezeu si sa devina pagan. Cum Sfantul a refuzat, imparatul a poruncit sa fie legat in lanturi si sa ii fie jupuita pielea. Fata sa l-a intrebat daca nu ii este mila de popa, caci il chinuie mai rau decat a fost chinuit Iisus. Auzind acestea, imparatul si-a alungat fiica. Ea a plecat in munti si a devenit sfanta. Zece mii de ostasi au primit porunca sa il scoata din inchisoare pe Sf. Haralambie si sa il taie bucatele. Dupa ce acestea au fost infaptuite, in timpul noptii, imparatul a trimis o suta de osteni sa vada ce s-a intamplat. Deasupra gramezii de carne era o lumina mare si ingerii luau bucatelele si le puneau la loc, refacand trupul Sfantului. Acesta a fost ridicat la cer si Dumnezeu l-a intrebat ce vrea pentru suferintele sale. Sf. Haralambie a dorit ca bolile sa nu se apropie de oamenii care postesc de ziua sa.
O legenda din Bucovina spune ca Sf. Haralambie a suferit foarte mult in timpul vietii. De aceea, inainte sa moara, Dumnezeu i-a spus sa isi aleaga o rasplata. Sfantul i-a intrebat pe oameni ce ar trebui sa ceara si ei l-au rugat sa ceara ciuma, care facea pe atunci multe victime. Dumnezeu i-a daruit atunci ciuma, iar Sf. Haralambie a legat-o cu un lant si tot asa o tine si astazi. Iar cand oamenii uita sa il sarbatoreasca, ii mai da drumul pe pamant si ciuma, care are aripi si tine in mana o sabie lata, se duce la acei oameni si ii omoara.
In alta varianta se spune ca in timpurile in care Dumnezeu impartea sarcinile sfintilor, Sf. Haralambie ar fi ajuns tarziu, iar Domnul, ca sa ii dea totusi ceva, i-a daruit o catea legata cu un lant de aur.
Se crede ca daca ploua in aceasta zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile.
In unele regiuni ale tarii, femeile coc un colacel si il rup in patru parti, pe care le arunca spre cele patru puncte cardinale. In alte locuri, femeile se dezbraca si alearga in jurul casei de trei ori – dimineata, la pranz si seara. In acest fel, se crede ca duhurile necurate sunt tinute la distanta.
In aceasta zi se face pomana pentru cei care nu au murit de moarte buna, iar coliva facuta se pastreaza pentru a fi data in timpul anului la pasari, daca se imbolnavesc. Pentru ca este o sarbatoare nu se lucreaza, insa cine vrea cu tot dinadinsul sa o faca poate sa scarmene lana.
11 Februarie: Sf. Vlasie
Se spune ca de 11 februarie se deschide gura pasarilor, iar cine lucreaza campul astazi va imparti recolta sa cu pasarile, care-i vor manca semanaturile. De aceea ziua de 11 februarie este sarbatorita in primul rand de agricultori.
Aceasta sarbatoare este tinuta si pentru ca femeile insarcinate sa nasca copii sanatosi, fara malformatii, lucru valabil si pentru animalele din gospodarie. Cand se nasc pui cu mai multe capete, picioare etc., se crede ca diavolul s-a corcit cu animalul respectiv si a pus stapanire pe ograda.
O credinta din Moldova spune ca cine respecta aceasta zi nu ramane niciodata fara bani.
Se crede si ca cine a pierdut ceva trebuie sa se roage Sfantului Vlasie pentru a regasi acel lucru.
24 Februarie: Dragobetele
Dragobetele este ziua in care incepe primavara, este o zi dedicata dragostei si fertilitatii. De aceea i se mai spune si „cap de primavara”.
Din pacate, originea sa nu este inca deslusita. Uneori, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia (sau ca cioban care o insoteste prin munti), iar alteori este cumnatul lui Lazarica, alt personaj din mitologia romaneasca. Dragobete este un personaj similar Sfantului Valentin, fiind adesea asociat cu Eros sau Cupidon.
Se spune ca cine nu sarbatoreste Dragobetele, nu va avea parte de dragoste in timpul anului, iar cel care o face va fi indragostit tot anul.
In aceasta zi se formeaza perechile, atat in randul oamenilor, cat si in cel al pasarilor.
Fetele si femeile tinere folosesc zapada ramasa netopita pana la Dragobete, pentru a se spala in anumite zile ale anului. Traditia spune ca barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, intrucat vor avea necazuri.
Tinerii fac hore in camp si, daca vremea este frumoasa, merg sa culeaga ghiocei.
Pasarile aduna materiale pentru a-si face cuib. Se spune ca daca o pasare nu s-a imperecheat in aceasta zi, acest lucru nu va mai fi posibil si va umbla ciripind din loc in loc pana cand va muri. In alte variante, pasarea va ramane fara pui pana in ziua de Dragobete a anului urmator.
Orice lucru pentru casa inceput in aceasta zi va merge bine. Sunt scuturate si asezate covoarele si celelalte tesaturi, pentru ca belsugul sa se intoarca. Nu se lucreaza insa decat in casa, pentru a fi ferit de boli. | |
|
There are 4 visitors on the site, 0 registered and 4 guests.
| 
Your cart is empty
Enter the online shop
| 
Traditional Mask
58.25 $
Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti (book)
19 $
Danube Delta
39.95 $
|
|
|
