|
 In limbajul popular, luna ianuarie se numeste „gerar”, denumire ce provine de la gerul mare care caracterizeaza aceasta luna.
Luna ianuarie se caracterizeaza prin negura, frig si gheata. Totusi, daca in ianuarie vremea e frumoasa, se crede ca luna februarie va aduce vreme rea.
Sarbatorile care marcheaza aceasta luna sunt:
1 ianarie: Anul Nou (Craciunul Mic), Sf. Vasile
5 ianuarie: Ajunul Bobotezei
6 ianuarie: Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului)
7 ianuarie: Sf. Ioan Botezatorul (Santion)
16 ianuarie: Sanpetrul Lupilor
16-17 ianuarie: Atanasiile
16-18 ianuarie: Circovii de Iarna
29-31 ianuarie: Filipii de Iarna
1 ianuarie: Anul Nou (Craciunul Mic), Sf. Vasile
In trecutul indepartat, Anul Nou s-a celebrat mai intai toamna si apoi primavara. Se credea ca in zilele care fac trecerea de la un an la altul (momente care marcau egalitatea zilei cu noaptea, deci echinoctiile) fortele naturii pot influenta viata oamenilor. Inceputul noului an a fost legat si de inceputul unui nou ciclu de vegetatie, lucru care explica sarbatorirea sa la data de 1 martie.
Anul este o personificare a Soarelui (cultul solar l-a inlocuit in epoca bronzului pe cel al fertilitatii) si se numeste An Vechi inainte de a muri la miezul noptii si An Nou dupa ce renaste.
Si la daci Anul Nou era probabil fixat la data de 1 martie. Printr-o masura administrativa, romanii l-au mutat la data de 1 ianuarie, caci la ei noul an incepea odata cu intrarea in functie a noilor consuli.
In folclorul romanesc trecerea de la un an la altul e marcata printr-un ciclu de 12 zile (25 decembrie – 6 ianuarie), care constituie un prilej pentru desfasurarea celor mai bogate sarbatori populare.
Cele 12 zile simbolizeaza cele 12 luni pe parcursul carora anul creste, se maturizeaza, imbatraneste si apoi moare. De altfel si sfintii urmeaza in traditia folclorica acelasi tipic: la inceputul anului apar sfintii tineri, urmeaza apoi sfintii maturi, iar la sfarsitul anului sfintii batrani, "mosii".
Ciclul folcloric al celor 12 zile este simetric, cuprinzand perioada dintre 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza (6 ianuarie). Prima parte a ciclului este o perioada nefasta, in care timpul se degradeaza, noaptea se mareste, duhurile rele ale mortilor umbla pe pamant, se pomenesc stramosii si apar reminescente ale unor stravechi practici orgiastice. A doua perioada se caracterizeaza prin practici de divinatie, de alungare a spiritelor malefice. Ideea ca in aceasta perioada spiritele mortilor vin pe pamant isi are originea intr-o straveche credinta, conform careia inaintea unui nou an se anuleaza ordinea fireasca a lucrurilor, timpul si spatiul degradandu-se pana la starea primitiva de haos. De aceea, toate ritualurile din aceste 12 zile vizeaza restaurarea simbolica a lumii.
Credinte legate de Anul Nou:
se spune ca cine nu stranuta in aceasta zi, va apuca si anul viitor;
cine nu are bani sau cine ii da cu imprumut, va fi sarac tot anul urmator;
se spune ca in dimineata de Anul Nou nu e bine sa intre o femeie in casa, ci doar barbati;
e bine ca de Anul Nou sa bei vin rosu, pentru a-ti innoi sangele;
daca afara este foarte frig si zapada este stralucitoare, anul ce vine va aduce multe cununii;
in aceasta zi, la mese se pune doar carne de porc (pentru ca porcul rama inainte, ceea ce face ca totul sa mearga bine). Nu se mananca carne de gaina, pentru ca aceasta da pamantul inapoi atunci cand scurma.
daca in ziua de Anul Nou vremea e frumoasa, vara ce vine va fi blanda.
Sorcova
Sorcova este o ramura verde de mar sau par, care se impodobeste cu hartii colorate, flori si beteala. Cu aceasta ramura, in dimineata zilei de Anul Nou copiii umbla pe la casele oamenilor si le ureaza „la multi ani”.
Initial, mamele se duceau in dimineata de Sf. Andrei si rupeau mai multe ramurele din fiecare copac, in special din mar, par si trandafir. Legau apoi cate trei ramurele diferite si le dadeau fiecarui membru al familiei. Pentru a inmuguri, acestea se puneau intr-un vas cu apa, care se schimba in fiecare dimineata. In acest fel, de Anul Nou ramurelele inverzeau sau chiar infloreau. Membrul familiei caruia ii apartineau ramurelele inflorite urma sa fie norocos in anul viitor. Acestea erau florile care se puneau la sorcova. Cu timpul, a inceput sa se foloseasca doar o nuieluta de mar sau par impodobita.
Cu sorcova se umbla pana inspre amiaza. Fiecare membru al familiei este atins cu aceasta si i se spun urari. Ca rasplata, se primeau inainte faguri de miere; acum se dau mai mult bani.
Plugusorul
Plugusorul este una din cele mai frumoase si mai vechi datini romanesti. E vorba de un stravechi obicei agrar, simbolizand principala ocupatie a taranilor romani.
In ajunul sau chiar in ziua Anului Nou, ceata de flacai, inarmata cu bice, clopote si un plug sau buhai, pleaca prin sat cu Plugusorul, pentru a ura belsug in agricultura. Bicele si harapnicele se fac din fuior de canepa si sunt groase, pentru ca, atunci cand pocnesc, sa rasune cat mai departe.
In trecut se folosea un plug adevarat, impodobit cu crengi de brad si panglici sau hartie colorata, tras de doi sau patru boi, si ei impodobiti. Mai recent a inceput sa se foloseasca un plug in miniatura, o reprezentare simbolica.
Buhaiul era un vas de lemn, o cofa sau o putinica, legata la gura cu piele de capra sau oaie bine intinsa. Prin mijlocul pieii trece o suvita de par de cal care, fiind udata cu apa si trasa cu mana, producea un zgomot care semana cu ragetul unui bou (=buhai, de unde-i vine si denumirea). Foarte rar plugul si buhaiul se folosesc impreuna.
Atunci cand se foloseste un plug adevarat, in curtea gospodarului se trage o brazda.
Colindatorii recita colinda aratului, fiind acompaniati de plesnituri de bice, de zgomote de buhai si de strigate ("Manati, mai!", ,Hai! Hai!").
Urarea Plugusorului se termina prin aceleasi daruri ca si colindele - colaci, nuci, mere, pere, bani etc.
Jocurile cu masti
In aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si purtat de un flacau, insotit de personaje mascate. Mastile sunt din lemn sau din piele de oaie, capra si iepure. Feciorul care poarta capul de animal sta ascuns sub un covor sau o fata de masa si actioneaza obiectul printr-o sfoara. El se sprijina intr-un bat pe care este asezat capul cu doua coarne impodobite cu clopotei, beteala si panglici. Se dansa pe cantec de fluier sau cimpoi. Dupa trecerea Anului Nou, animalul reprezentat era impuscat si inmormantat simbolic.
Jocul se numeste turca, bourita sau cerb. In Muntenia, se numeste brezaia si animalul reprezentat este o capra, o vulpe, o barza sau un cocor.
In Moldova, capra, camila sau cerbutul au coarne mai mici si mai putin impodobite si sunt insotite de alte masti de animale (lup, vulpe, urs, cal, cocos, paun, cocor etc) si de personaje travestite, fiind acompaniate de fluier sau vioara.
Vasilca
Tiganii obisnuiau sa numeasca ,Vasilca" ursii domesticiti pe care ii jucau prin sate, dar acelasi nume era dat si porcilor. De acolo provine denumirea obiceiului: Vasilca era o capatana de porc, impodobita in diverse feluri. Pentru aceasta, se foloseau flori, panglici sau verdeturi. In ajunul sau dimineata Anului Nou, tiganii se duceau la colindat cu Vasilca.
In vechime, cand tiganii erau inca sclavi, cereau de la domni capul porcului taiat de Craciun. Acesta era impodobit, iar in ajun sau chiar de Anul Nou era purtat pe la casele oamenilor, care le dadeau bani.
Astazi, capul porcului se impodobeste cu cercei, margele, bani, flori artificiale, beteala, basmale de matase si o oglinda. Tiganii le ureaza oamenilor ca porcul cel gras sa le aduca un an nou si imbelsugat. In schimb, stapanul casei le ofera colaci, vin, carne de porc sau bani.
In traditia populara, Sf. Vasile apare ca un tanar (este primul sfant al anului) caruia ii plac petrecerile.
5 ianuarie: Ajunul Bobotezei
De ajun, oamenii tin post, ca sa le mearga bine in acest an. Ca urmare, nu se mananca lapte, branzeturi, oua sau carne. In schimb mesele includ coliva (grau fiert cu miere si nuca), placinte cu varza (varzari), cu ceapa, bors etc. Unii oameni nu mananca nimic, tinand post negru, pentru a fi sanatosi si pentru a nu avea necazuri. Fetele mari spera ca in acest fel se vor marita.
De asemenea, sotii nu se cearta intre ei si nu isi bat copiii, pentru ca se crede ca altfel se vor imbolnavi in cursul anului.
Sub fata de masa se pun sare, mei, tarate si fan. Nu se cerne faina, pentru a nu se inmulti puricii.
Preotul se duce din casa in casa cu apa sfintita, iar oamenii nu uita sa isi scoata hainele bune, pentru a fi stropite cu agheasma si ferite astfel de molii.
Se spune ca in aceasta noapte ouale de corb se crapa din cauza gerului si puii ies, incercand sa zboare. Tot in aceasta noapte se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu ii indeplineste dorintele.
In aceasta zi nu se dau bani cu imprumut, se fac observatii meteorologice, se ghiceste viitorul si se fac farmece si descantece.
6 ianuarie: Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului)
In aceasta zi, preotii sfintesc apele. Langa apa se face agheasma mare, din care oamenii iau si isi stropesc casele si vitele, pastrand restul in sticle.
Cine se arunca in apa in aceasta zi, va scapa de toate bolile.
Se zice ca atunci cand preotul arunca in apa crucea, dracii ies si fug pe camp, insa ei nu sunt vazuti de oameni. Doar lupii ii pot vedea si ii alearga, varsandu-le matele.
Daca in aceasta zi vremea e frumoasa, anul va fi bogat in paine si peste.
7 ianuarie: Sf. Ioan Botezatorul (Santion)
In traditia populara, Sf. Ioan este nasul lui Iisus si protectorul copiilor mici, pe care ii ajuta sa nu moara nebotezati.
Se spune ca atunci cand vremea se mai incalzeste, Sf. Ioan a botezat gerul.
Legenda spune ca Sf. Ioan a fost un pastor de capre, care nu vazuse niciodata oameni. El se ruga sarind peste un butuc, inainte si inapoi, zicand: „asta tie, Doamne, asta mie, Doamne”. Vazandu-l cum se roaga, niste trecatori l-au indrumat catre biserica. Sf. Ioan i-a ascultat si, ducandu-se la biserica, i-a vazut pe oameni cum isi duc pacatele in spate, ca niste snopi de paie. Crezand ca asa trebuie sa faca si el, a luat in spate un snop de paie adevarat. Ca urmare, preotul a crezut ca isi bate joc si l-a gonit din biserica. Sf. Ioan s-a intors la butucul si la rugaciunile lui, care ii sunt mai placute lui Dumnezeu.
In aceasta zi, in special in regiunile de munte, flacaii merg cu Iordanul. Ei imprumuta de la preot busuiocul si agheasma folosite de Boboteaza si merg pe la casele oamenilor, botezandu-i si „iordanindu-i”. Flacaii iau in brate fiecare membru al familiei si se invartesc. Acest obicei se numeste „iordanire”. Unii oameni se lupta cu iordanitorii. Se crede ca astfel capeti putere, pentru ca iordanitorii sunt ajutati de Sf. Ioan, care da putere si celui care se lupta cu ei. Se spune ca daca un flacau a fost iordanitor un an, trebuie sa continue trei ani la rand.
16 ianuarie: Sanpetrul Lupilor
Sf. Petru este patronul lupilor, care sunt cainii lui. El ii aduna in aceasta noapte si le spune ce anume trebuie sa manance si de unde. Lupii nu au voie sa atace oamenii decat in perioada cuprinsa intre Sf. Andrei si Boboteaza. Se spune ca atunci cand urla lupii, ei il roaga pe Sf. Petru sa le distribuie prada.
Legenda spune ca lupul a fost facut de drac, de aceea este atat de fioros. Insa, neputandu-l face sa se miste, acesta l-a daruit lui Dumnezeu, care i-a spus lupului sa fuga dupa drac. Apoi, Dumnezeu a facut lupul cadou Sfantului Petru.
Aceasta zi constituie chiar mijlocul iernii.
Pe taranii care cinstesc aceasta zi, Sf. Petru ii fereste de boala si inchisoare si le da noroc la vite si la albine.
16-17 ianuarie: Atanasiile
Aceasta denumire a rezultat din combinarea numelui Sf. Antonie cel Mare cu cel al Sf. Atanasie, sfinti numiti de popor Anton si Tanase de Ciuma.
Sarbatoarea este tinuta pentru sanatate, in special pentru copii.
16-18 ianuarie: Circovii de iarna
Aceste zile coincid cu mijlocul unui anotimp de 6 luni, incepand de la Sf. Dumitru (26 octombrie), pana la Sf. Gheorghe (23 aprilie).
Circovii sunt divinitati periculoase, numite „fulgeratoarele”. Ele aduc trasnete, fulgere, grindina, boli, foc si lupi.
29-31 ianuarie: Filipii de iarna
Ca si Circovii, Filipii sunt zeitati in legatura cu care nu s-au pastrat foarte multe credinte. Se stie ca si ei, ca si Sf. Petru, sunt patroni ai lupilor.
Exista Filipii de Iarna si Filipii de Toamna. Perioada cuprinsa intre aceste doua sarbatori este perioada de imperechere a lupilor.
Filipii de iarna sunt tinuti in special de femei, tanara nevasta „primind Filipii” de la soacra sa.
Sarbatoarea este tinuta in primul rand in casele de pastori sau de catre taranii care au vite. Totusi, sarbatoarea este bine sa fie tinuta oricum, pentru ca lupii provoaca pagube mari. Din acest punct de vedere este mai temut decat ursul, pentru ca omoara intotdeauna mai mult decat mananca.
In aceste zile nu se coase, nu se spala pe cap si nu se da cu imprumut, pentru ca altfel lupii vor manca vitele. | |
|
| Comments (1) | | tainele credintei de parintele Mitrofan pe 19-02-2008 03:51 | foarte educativ |
|
There are 6 visitors on the site, 0 registered and 6 guests.
| 
Your cart is empty
Enter the online shop
| 
Cross
56.95 $
Wooden carved spoon
14.95 $
Traditional Doll
28.95 $
27.95 $
|
|
|
