|
Denumirea populara a lunii martie, „martisor” provine de la obiceiul de a sarbatori venirea primaverii prin snurulete colorate in rosu si alb. (Cuvantul „martisor” poate fi derivat din „matisor”,aducand aminte de mugurii care apar in timpul primaverii.)
Sarbatorile care marcheaza aceasta luna sunt:
1 martie: Martisor; Baba Dochia; Intrarea in zilele Babelor
9 martie: Macenicii
17 martie: Alexie, omul lui Dumnezeu; Ziua Sarpelui
25 martie: Buna Vestire (Blagovestenia, Ziua Cucului) 
1 martie: Martisor; Baba Dochia; Intrarea in zilele Babelor
Se spune ca dupa cum este vremea in aceasta prima zi a anotimpului, asa va fi toata primavara, dar si vara.
De aceasta zi se leaga „martisorul” – obiceiul care da numele lunii. Dupa credinta populara, cine poarta martisor va fi sanatos si va avea noroc.
Martisorul era alcatuit pe vremuri din doua fire de lana, unul alb si unul rosu sau negru, fire care simbolizau cele doua anotimpuri. Acest snurulet era facut de femei, care il legau la gatul si la mana copiilor. Insa nu doar copiii purtau martisorul, ci si tinerii si adultii. Mai mult, snuruletul ce vestea primavara era legat si la coarnele vitelor din gospodarie sau la poarta grajdului, pentru a proteja gospodaria. In timpurile de demult, aceasta zi era inceput de an, moment in care crestea necesitatea oamenilor de a se proteja.
Ulterior, de acest snurulet rosu cu alb a fost agatata o moneda de argint sau de aur, sau chiar un medalion, indeplinind functia de talisman.
Martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor (sau pana la Florii), cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.
Monedele desprinse de pe snurulet erau pastrate pana la Sf. Gheorghe, cand fetele isi cumparau cu ele cas proaspat si vin rosu, pentru a fi imbujorate precum vinul si albe precum casul.
Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia.
Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Macenici, pe 9 martie (echinoctiul de primavara in calendarul popular pe stil vechi si anul nou agrar). Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.
Legenda spune ca Baba Dochia era o soacra rautacioasa, care si-a trimis nora pe munte, la cules de fragi, intr-o zi de 1 martie. Pe drum, fata se intalneste cu un mosneag (poate Dumnezeu), care ii daruieste un manunchi de fragi. Vazand fructele, Baba Dochia crede ca a venit primavara si imbraca noua cojoace unul peste altul (12 in variantele bucovinene si moldovenesti), isi ia oile si porneste pe munte. Vremea frumoasa o face si isi lepede, pe rand, cojoacele. Insa apoi urmeaza ger si ploaie rece, iar baba, impreuna cu turma ei, se transforma in sloiuri de gheata, care s-au prefacut cu timpul in piatra. Legenda spune ca asa s-au format Babele din Bucegi, dar si din alte locuri (Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman, Semenic etc.).
Dupa alte variante, Baba Dochia isi incepe urcusul pe munte, alaturi de fiul sau, Dragobete. Cum incepuse o ploaie, care a durat 9 zile si 9 nopti, Dochia a inceput sa isi dea jos cojoacele, care se ingreunasera. Traditia spune ca zilele schimbatoare de la inceputul lui martie se datoreaza Babei Dochia, care isi scutura cojoacele de ploaie sau zapada. Dochia se cearta atat cu ciobanii, care o avertizeaza ca nu e inca timpul urcarii oilor la munte, cat si cu Marte, caruia ii adreseaza cuvinte urate. Suparat, Marte imprumuta de la fratele sau mai mic, februarie, cateva zile urate, cu care o ingheata pe Baba Dochia.
Putine traditii o prezinta pe Baba Dochia ca fiind o fata frumoasa, eventual fiica unui imparat invins de dusmani, care isi ia oile si fuge pe munte, ascunsa sub infatisarea unei babe cu noua sau 12 cojoace. Ca si batrana Dochia, sfarseste tragic, inghetata.
In aceasta zi nu se lucreaza, pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care trimite timpul friguros.
Prima zi de primavara semnifica totodata si intrarea in cele noua zile ale Babelor (12 in unele zone). Femeile isi aleg dinainte una din aceste zile – cum va fi acea zi asa va fi si norocul lor (in alta varianta: asa le este caracterul).
In ziua de 1 martie fetele se spala cu apa obtinuta din zapada, pentru a avea tenul curat si luminos.
9 Martie: Macenicii
In traditia populara, „macenicii” sunt de fapt „Mosii”, simbolizand spiritele stramosilor. In calendarul ortodox, acestia corespund celor 40 de sfinti din Cetatea Sevastiei, care au fost arsi de vii.
Se spune ca in aceasta zi, Mosii bat pamantul cu maiurile (mari ciocane de lemn), pentru a scoate caldura si iarba din pamant si pentru a alunga frigul. Obiceiul baterii pamantului cu maiurile (avand ca scop si aducerea sanatatii si norocului pentru oameni) este practicat si de copii, care, in Oltenia si Muntenia, in timp ce lovesc cu betele, striga „Intra frig si iesi caldura / Sa se faca vreme buna / Pe la noi pe batatura!”.
In fiecare an, pe 9 martie, femeile fac macenici din aluat (numiti si „sfintisori”, „bradosi” sau „brandusi”, „brandusei”), modelati in forma de om (forma cifrei opt) sau in forma de albina sau porumbel. Acestia se ung cu miere si se acopera cu nuca pisata. In unele zone, macenicii se pun intr-o zeama dulce de miere, zahar si nuci pisate. O parte din macenici sunt dusi la biserica si dati de pomana oamenilor sarmani.
O legenda spune ca intr-un an, in ziua de „Macenici”, un om semana mazare. Vazandu-l, cei 40 de Sfinti s-au suparat pentru ca acesta lucra in ziua lor si s-au plans lui Dumnezeu. Domnului insa i s-a facut mila de om si le-a spus Sfintilor sa-l ierte, ba chiar sa-i creasca recolta. Mucenicii au inmultit recolta omului de 40 de ori. Vazand aceasta, omul a continuat sa semene mazare si in aceeasi zi a anului urmator. Sfintii s-au plans din nou lui Dumnezeu, care nu l-a mai iertat si le-a spus sa ii dea fiecare cate o saptamana de boala. Cazand la pat 40 de saptamani, omul nu a putut nici macar sa isi culeaga mazarea, semanata cu lacomie.
Pe langa macenici, se face si o turta in forma de om (dar fara ochi), numita „uitata”. Aceasta se face pentru mortii care nu au fost pomeniti in timpul anului si se da copiilor sa o manance cu miere.
In judetele Gorj si Mehedinti, in turta din faina de grau se introduce o moneda de argint sau de aur. Dupa coacerea turtei, bucati egale din aceasta se impart tuturor membrilor familiei, iar cel care gaseste moneda este cel mai norocos.
In ziua de Macenici, traditia spune ca omul trebuie sa bea 40 de pahare cu vin (numar egal cu cel al Sfintilor din Cetatea Sevastiei). Cine nu poate sa faca acest lucru, trebuie macar sa guste vinul, sau sa fie stropit cu acesta, caci vinul inseamna sange si putere de munca peste an.
Tot acum se da foc gunoiului strans in curte, iar tinerii sar peste foc, pentru a fi sanatosi in timpul anului. In Banat, se bate cu ciomege in aceste focuri aprinse prin curti. Aceste obiceiuri reprezinta de fapt o incinerare a iernii, fiind asociate cu venirea primaverii. Focurile apara oamenii si animalele de spiritele malefice (si gospodaria se afuma ritualic, cu o carpa arsa, pentru a fi ferita de serpi; in acelasi scop, femeile imprastie cenusa in jurul casei).
9 martie (Anul Nou Agrar in calendarul popular) este o zi propice pentru inceperea aratului de primavara. Se spune ca pamantul luat din prima brazda este bun pentru farmece, fiind foarte dorit de vrajitoare.
Se spune ca in ziua de Macenici incep sa soseasca berzele, iar cum va fi vremea in aceasta zi, asa va fi toata primavara.
17 martie: Alexie, omul lui Dumnezeu; Ziua Sarpelui
Alexie este stapanul vietatilor care in timpul iernii stau sub pamant, in scorburi, sub pietre sau in apa. Conform traditiei, in aceasta zi se deschide pamantul (se va inchide peste 6 luni, de Ziua Crucii – 14 septembrie) si incep sa iasa ganganiile. Cele doua momente in care se deschide si se inchide pamantul marcau in calendarul popular cele doua anotimpuri principale – vara si iarna.
Legenda spune ca, in timp ce Dumnezeu curata pamantul de ganganii, s-a intalnit cu Alexie, care mergea spre mare. Domnul i-a incredintat cufarul in care pusese vietatile, rugandu-l sa-l arunce in apa. Ajuns la destinatie, Alexie nu a putut rezista insa curiozitatii si a deschis cufarul, astfel incat toate acestea s-au raspandit din nou pe pamant. Alexie a incercat sa le adune. Ca sa ii fie mai usor, dar totodata ca sa-l pedepseasca, Dumnezeu l-a transformat intr-un cocostarc.
Ziua lui Alexie se mai numeste, in diferite regiuni si „ziua sarpelui”, „ziua pestelui” sau „retezatul stupilor”, pentru ca reptilele incepe sa-si faca aparitia, in cautarea soarelui, pestii incep sa se zbata in ape, iar albinele ies din stupi.
Daca lighioanele incep sa iasa din adapost inainte de ziua lui Alexie, se spune ca va veni din nou frigul; daca ies dupa aceasta zi, timpul va deveni din ce in ce mai cald.
In Campia Romana, incepand cu aceasta zi oile nu mai sunt hranite cu fan, fiind scoase la pascut. De aceea, sarbatoarea poarta si numele de „Lasatul”.
Pe 17 martie oamenii curata pomii fructiferi, curata ograzile si dau foc gunoaielor, iar pescarii mananca dimineata un peste viu, pentru a avea noroc.
In aceasta zi, oamenii nu trebuie sa spuna pe nume sarpelui – acesta este numit „cel care se taraste”, „cureaua”, „domnul”, „Vasile”. Cel care incalca aceasta regula, trebuie sa rosteasca un descantec: „Idita, idita, / Tine-te de pielita. / Pielita de carne, / Carnea de os, / Osul da veninul jos. / Descantecul sa fie de folos”.
Este ziua in care incep sa oracaie broastele. Nici lor nu li se spune pe nume, fiind numite „iepe”.
Un obicei spune ca nu trebuie luat in mana nici un obiect ascutit, intrucat omul va vedea numai serpi in timpul anului.
25 martie: Buna Vestire (Blagovestenia, Ziua Cucului)
Buna Vestire este sarbatoarea vestii cele bune pe care Sf. Arhanghel Gavriil i-a adus-o Fecioarei Maria.
Este o zi in care nu se munceste, acesta fiind un pacat foarte mare. Traditia spune ca, daca faci mamaliga si o arunci in apa, pestii vor muri, iar daca aceasta este pusa pe pomi, ei nu vor mai rodi.
Apa adunata din neaua stransa in aceasta zi are functii magice, femeile folosind-o in timpul anului pentru a se feri de diferite boli.
Pe 25 martie oamenii bat clopotele si fac mult zgomot, pentru a alunga spiritele rele.
Pomii fructiferi sunt amenintati cu securea, pentru a-i determina sa rodeasca. In acelasi scop, in Banat se toarna putina tuica la radacina pomilor.
Cum va fi vremea in aceasta zi, asa va fi si de Paste.
Se zice ca acum incepe sa cante cucul, chiar inaintea sosirii randunelelor. Legenda spune ca, pe vremuri, cucul avea pene de aur, iar nevasta sa se numea Sava. Sava a iubit insa privighetoarea, iar cucul, suparandu-se, i-a spus ca va fi plecat in lume, de la Blagovestenie pana in ziua de Sanziene. De aceea, timp de o luna, Sava il tot cauta, strigand „cucu, cucu”. In concluzie, pasarea care se aude cantand incepand cu 25 martie nu este cucul, ci nevasta acestuia.
O alta legenda spune ca existau odata doi frati gemeni, care s-au pierdut unul de altul. Unul din frati il cauta mereu pe celalalt, numit „Cucu”. Se zice ca dupa sapte ani cucul se transforma in uliu.
In unele regiuni, vanatorii iau anafura de la biserica si o pun intr-o gaura facuta in pom, pe care o astupa. Tintesc apoi gaura. Daca glontul nimereste anafura, va curge sange, iar vanatorul respectiv va fi un tintas bun in timpul anului. | |
|
There are 3 visitors on the site, 0 registered and 3 guests.
| |
